Viața mi-a adus o schimbare…

   4 mai reprezintă ziua națională a inimii. Ei bine, pentru mine această zi este foarte specială deoarece îmi aduce aminte de cum a început totul. 

       Eram, aparent, o adolescentă normală de 16 ani care mergea zi de zi la liceu și care practica dans sportiv de performanță. Dansul pentru mine era totul. Tot ceea ce făceam se rezuma la dans. Trăiam prin dans. Era activitatea pe care o practicam încă de la vârsta de 4 ani, iar ea a continuat până la 16 ani. Au fost în spate 12 ani de muncă și de competiții. După o vară întreagă de antrenamente zilnice, am ajuns la un pas de a intra în sezonul competițional, dar înainte de acest pas, trebuia să mai fac un control. Ce fel de control? Un control cardiologic. Aveam probleme cardiace încă de mică, însă niciodată nu am simțit că este ceva neînregulă cu mine; eram asimptomatică. La acel control am aflat că situația mea se agravează din ce în ce mai tare. După câteva zile doctorul mi-a dat un telefon în care spunea că ar fi bine să întrerup pentru ceva timp orice tip de activitate care mă supune la un efort fizic mare. Ceea ce nu știam eu atunci, este faptul că în acea vară eu am intrat pentru ultima dată într-o sală de dans. 

       Zilele treceau, eu în continuare nu simțeam nimic, până la un moment dat. 

       Era vineri, tocmai ce sosisem acasă de la școală. Mă simțeam slăbită și amețită, iar aceste stări nu dispăreau absolut deloc. Am decis să merg la urgențe pentru a afla ce se petrece cu mine. Acolo, m-a preluat medicul de gardă si mi-a făcut o electrocardiogramă (EKG), iar adevărul a picat asemena unui bolovan, la aflarea rezultatelor. Aveam nevoie de un stimulator cardiac (pacemaker), deoarece intrasem în faza cea mai agravată a bolii. Aveam bloc atrioventricular complet. Ce înseamnă asta? Înseamnă că impulsurile atriilor sunt blocate, iar din cauza aceasta, ele nu mai ajung la ventricule. Pe scurt, inima mea nu avea un ritm cardiac normal (peste 60 de bătăi pe minut), ci inima mea bătea cu maxim 40 de bătăi pe minut (din când în când ajungând și sub 35 de bătăi pe minut). 

       A fost un adevăr greu de digerat, deoarece în teorie știam că s-ar putea să se ajungă vreodată la o operație, însă nu știam că atât de devreme. Totul m-a luat prin surprindere. Următoarea zi după ce am fost la urgențe, am ajuns să discut cu medicul meu, unde am hotărât să programăm operația de implantare a stimultorului ca să nu apuce boala să se agraveze mai tare de atât (din punct de vedere al simptomelor). Ce este un stimulator cardiac? Stimulatorul cardiac este un aparat care este introdus printr-o micuță incizie sub claviculă, iar prin intermediul unor 2 electrozi conectați la inimă se face conexiunea dintre inimă și aparat. Acesta îi transmite inimii impulsurile de care are nevoie pentru a bate normal.

             2 săptămâni mai târziu…

       2 săpămâni mai târziu, data de 24 ianuarie mă găsea în salonul din spital. Așteptam să intru în sala de operație, unde urma să sufăr o intervenție chirurgicală în urma căreia să mi se implaneteze stimulatorul cardiac. Operația, nefiind una foarte complicată nu a necesitat o anestezie generală. Mi s-a administrat o anestezie locală care a prins doar la suprafață. A durut, nu pot minți, a durut foarte tare, însă domnul asistent a avut grijă să îmi șteargă fiecare lacrimă și să mă liniștească povestindu-mi pas cu pas ceea ce se întâmplă. După cele 2 ore petrecute în sală, am ieșit din operație. Afară mă așteptau părinții, familia și prietenii mei, pe scurt, oamenii dragi care au reușit să îmi aducă zâmbetul pe buze și să îmi amelioreze durerea. 

        După operație am fost nevoită să stau imobilizată 24h la pat ceea ce a fost destul de greu, dar nu imposibil. 

        După 5 zile de spitalizare, am fost externată din spital. Am fost fericită că totul s-a terminat cu bine, iar singurul hop peste care mai trebuia să trec era scoaterea firelor și un control de rutină. 

Până la următorul articol vă doresc numai bine și sănătate tutor (mai ales în această perioadă grea din viața fiecăruia)! 

Publicat de patriciaminzat

Sunt o tânără, aparent, la început de drum care are multe de spus.

22 de gânduri despre „Viața mi-a adus o schimbare…

  1. Multa sanatate! Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine. Viata cu un stimulator nu e foarte grea, dar din pacate uneori ucide cele mai dulci vise pe care le avem. Sper sa nu renunti cu totul la dans. Un efort moderat nu strica nimanui. Eu am renuntat la cantat pentru ca am ales sa dau la medicina. Nu pot spune ca imi regret decizia, dar uneori imi pare rau ca a trebuit sa renunt la asta

    Apreciat de 1 persoană

    1. Până la urmă, întreadevăr s-a terminat cu bine, însă mai am încă de tras după această experiență. Dansul mereu îmi va fi în suflet și sper să ajung la un moment dat din nou să mă întâlnesc cu el, însă viața cere sacrificii.
      Îmi pare rău să aud că te-ai lăsat de cântat, însă sper să ajungi și tu la un moment dat să te reapuci! 🥰

      Apreciază

    2. Sincer, am simtit o emotie puternica in momentul in care am citit.. Iti doresc multa multa sanatate si putere! Din pacate, in viata mai sunt si momente de genul, dar important este sa trecem cu bine peste!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Of, îmi pare rău! Dar, pana la urma important este ca totul s-a terminat cu bine, ca acum ești ok și tot greul a trecut. Și eu am probleme cu inima, doar ca la mine e invers, am palpitații și aritmie extrasistolica ventriculara. Am ajuns cu puls 145. Probabil și eu voi ajunge cândva la operație.
    Ai fost puternica, sa ști. Sa ramai la fel în continuare.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Așa este!
      Imi pare rău să aud că și dumneavoastră aveți probleme cu inima, însă să știți că orice s-ar întâpla, fie că va fi pe calea cu operație, fie nu, trebuie să fiți puternică pentru dumneavoastră!
      Voi încerca să rămân la fel de puternică!

      Apreciază

  3. Îmi pare rău ca ai fost nevoită sa te supui unei operații încă de mică și ca a trebuit sa renunți la dans. Dinpacate așa se întâmpla uneori, dar important este ca tu sa fii bine

    Apreciat de 1 persoană

  4. Sigur ti-a fost extrem de greu sa accepti faptul ca trebuie sa renunti la dans, insa faptul ca esti in viata sigur trebuie sa te bucure mai mult. Credeam ca se face anestezie generala la o astfel de interventie. Ai indurat foarte mult, sper din suflet ca totul sa fie bine si viata sa iti ofere ani frumosi si plini de bucurii.

    Apreciat de 1 persoană

    1. A fost cea mai grea perioadă din viața mea și, sincer, nu doresc nimănui să treacă prin ceea ce am trecut eu. Am avut noroc că în a doua operație a fost mult mai bine. Din păcate nu cred că se poate face o anestezie generală la această intervenție, însă mă bucur că sunt în viață! Sunt foarte recunoscătoare!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: