Mă accept

Astăzi, vreau să ating din nou unul dintre cele mai sensibile subiecte legate de operație, și anume, cicatricea pe care am dobânidt-o în urma celor 2 operații. Personal, cred că nu există un om care să nu se sensibilizeze în momentul în care își zărește operația în oglindă, fie ea proaspătă sau deja cicatrizată.

Pot să vă spun din proprie experiență că în momentul în care mi-am văzut cusătura operației în oglindă am rămăs șocată vreme de câteva minute, iar ulterior am început să plâng. Am plâns, am plâns și din nou am plâns vreme de câteva ore și mă întrebam încontinuu de ce eu? și cu ce am greșit?

Mi-a luat foarte mult să îmi revin și să mă obișnuiesc cu mine în starea asta. Să mă accept pe mine așa cum sunt și să nu îmi mai pun întrebări. Am realizat că nimeni nu este devină pentru ceea ce am pățit, ci pur și simplu viața are atât momente frumoase și plăcute, cât și mai dureroase și mai neplăcute.

Însă, cel mai important lucru pe care eu l-am realizat a fost că oricum aș fi eu, trebuie să mă accept așa cum sunt, deoarece dacă eu nu mă iubesc pe mine așa cum sunt, atunci cine? Cum aș putea să am pretenția de la altcineva să mă iubească, dacă eu nu o fac. Sunt conștientă că există persoane care au mai multe operații pe corp și și mai multe cicatrici, atât fizice, cât și psihice, iar eu îi consider pe acești oameni niște adevărați eroi, deoarece știu că nu este deloc ușor să ajungi la performanța de a te accepta pe tine însuți tăiat. Să te uiți la tine în oglindă și să îți spui „Da, ăsta sunt eu și mă plac așa”. Ai un drum lung de parcurs până să ajungi în acel punct, însă nu te teme, într-o zi vei reuși!

Citatul meu preferat după care m-am ghidat și încă mă ghidez este „Frumusețea începe în momentul în care decizi să fii tu însuți”. Foarte multă vreme am avut complexe și gânduri negative spre exemplu: „ce va zice lumea?”, „lumea mă va considera ciudată din cauza bateriei pe care o am în mine”. Îmi era frică și groază pentru că oamenii mă vor cataloga precum o „ciudată” sau o „cerșetoare de atenție” în momentul în care îmi spuneam povestea. În timp, după multe momente de slăbiciune, am început să lucrez la încrederea în mine. Nu pot nega, am lucrat mult, însă acum sunt un om cu încredere de sine căruia nu îi este frică să își spună povestea în fața tuturor. Mi-am acceptat problema și m-am acceptat pe mine în această problemă, deoarece nu există om fără de probleme sau un om perfect. Aceasta este problema mea, iar modul în care s-a rezolvat a rezultat o cicatrice. Si ce dacă? Îmi port cicatricea cu mândrie și sunt recunoscătoare tuturor că sunt aici, scriind acest articol, pentru că fără ajutoare medicale și o pilă acolo sus, exista posibilitatea ca azi să nu mai fiu.

În altă ordine de idei, aș dori să evidențiez ideea de acceptare de sine. Știu că nu este ușor, însă trebuie să lucrăm în acest sens și să ne iubim exact așa cum suntem, deoarece suntem așa cu un motiv. Perfecțiunea nu a existat și nu va exista vreodată. Am susținut și voi susține mereu ideea de acceptare de sine, însă nu sunt de acord cu plafonarea. Fiecare om trebuie să evolueze într-un anume sens, iar dacă tu nu ești împăcat cu felul cum areți (ex: ai luat câteva kilograme în plus) și știi că poți face eforturi pentru o schimbare, atunci fă-o.

Imi port cicatricea cu mândrie!

Love yourself!

Publicat de patriciaminzat

Sunt o tânără, aparent, la început de drum care are multe de spus.

2 gânduri despre „Mă accept

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: