Bună, bună! După o altă perioadă foarte lungă în care nu am mai scris nimic nou, am câteva noutăți pe care aș vrea să le expun în fața voastră. Sper că toată lumea este bine, sănătoasă și că aveți grijă de voi.

Având în vedere tot acest context al pandemiei în care ne aflăm de aproximativ un an, astăzi, aș vrea să vă prezint experiența mea cu virusul acesta care ne tot dă târcoale. Mi-ar fi plăcut să îmi expun mai repede părerea despre acest subiect, însă nu am putut, deoarece așa cum bine știți, fiecare om poate reacționa diferit la această infecție și nu am simțit-o pe propria piele până acum câteva săptămâni. Dar, să începem cu începutul.

15 ianuarie, ora 09:00

Era ziua în care eu aveam programare la prima doza de vaccin, unde m-am și prezentat. A fost ceva foarte ușor, nimic dureros, iar ca și efecte adverse au fost doar durerea locală din zona înțepăturii, care a început la câteva ore după vaccin și a încetat după o zi jumătate, și oboseala. Menționez că aceste efecte adverse sunt absolut normale și că eu nu prezentam nici un simptom de răceală sau covid în momentul vaccinului.

La câteva zile distanță unul din membrii familiei mele începe să prezinte stare de oboseală și febră, însă nimic altceva. La câteva ore distanță, un alt membru al familiei începe să prezinte alte simptome specifice unei răceli, însă ele fiind diferite față de cele ale primului membru. Am decis să contactăm DSP-ul care ne-a îndrumat spre o testare covid. Zis și făcut, am ales să contactăm serviciile de urgență care ne-au trimis un echipaj pentru testare a doua zi de dimineață.

20 ianuarie

În dimineața zilei de 20 ianuarie am primit rezultatele testelor covid care arătau faptul că suntem pozitivi, inclusiv eu, ceea ce este foarte ciudat pentru că eu nu prezentam nici un simptom până la primirea rezultatului. În acea dimineața am început să prezint și eu primele simptome: stări de oboseală, febră, dureri musculare, tuse și nas înfundat.

Primele 4 zile am continuat să fiu foarte, foarte obosită, la modul în care mă trezeam doar pentru a-mi da un examen sau pentru a-mi lua pastilele, iar tusea a persistat pe tot parcursul izolării. Febra s-a oprit undeva în a patra zi, iar cu nasul meu drăguț și înfundat am avut de tras primele două zile. Durerile musculare s-au simțit foarte ciudat, cel puțin eu nu am mai simțit asta până în momentul dat; se simțea exact ca și o arsură pe piele, era destul de greu să îmi ating pielea sau să îmi țin hainele pe mine.

Pe toată perioada izolării și chiar și după, am simțit acea oboseală apăsătoare. Non-stop aveam nevoie să stau jos pentru că și cele mai mici mișcări mă epuizau într-un oarecare mod.

Undeva în a 7-a zi m-au părăsit și gustul și mirosul, iar senzația este una de neimaginat. Dacă nu ai pățit asta, clar nu ai cum să îți imaginezi cum e. Până să ajung, de fapt în această situație tot auzeam în jurul meu oameni care spun că și-au pierdut gustul și mirosul definitiv, iar eu nu puteam să îmi imaginez exact cum se simte și cum e. Vă spun eu, NU se simte. Pleacă dintr-o dată. Te trezești din senin că mănânci doar pentru a exista și nu e deloc, deloc fain, vă spune o gurmandă. Așa cum pleacă și vin dintr-o dată, însă pot susține faptul că ale mele sunt rebele și încă nu au revenit doar în proporție de 50%-60%.

Medicul meu de familie m-a contactat zilnic în vederea schimbării stării mele. În fiecare zi trebuia să spun dacă au mai apărut noi simptome sau dacă au dispărut dintre ele pentru a vedea dacă îmi schimbă tratamentul sau nu. Iar legat de tratament a fost unul destul de stufos și naturist.

Cum a fost din punct de vedere emoțional?

GREU. Acesta este cuvântul. Am avut un roller coaster emoțional, de la negare, la frică, la acceptare, mai ales în primele zile, deoarece știam că urmează o perioadă lungă de stat numai în casă, ceea ce pentru mine (și cred că pentru oricine) e foarte greu, știam că nu pot să îmi văd oamenii dragi pentru o perioadă de 2 săptămâni și știam că sunt și în sesiune și îmi era frică să nu se înrăutățească situația, ceea ce Doamne ajută, nu s-a întâmplat.

Cum a fost combinația dintre sesiune și covid?

Sigur nu una ușoară. E greu să te concentrezi și să dai 100% din tine pentru un examen când ești răcit, tocmai de aceea e și mai greu să te concentrezi când ai mai multe examene la care trebuie să înveți, însă corpul tău refuză și acceptă doar somnul 😂. Între-un final, am încheiat și sesiunea cu bine și izolarea, amândouă începând și sfârșind deodată.

Ce activități am făcut în timpul izolării?

În mare parte am dormit, însă atunci când nu o făceam, învățam pentru că sesiune. Daaar totuși pentru că nu învățam non-stop, mi-am făcut un obicei de a vorbi cu oamenii dragi mie pe FaceTime ore în șir (și nu glumesc când spune ore) sau să colorez. Am început să colorez atât pe tabletă cât și în cărți de colorat, am început o grămadă de seriale noi pe Netflix pe care sunt conștientă cu nu voi apuca să le termin și nici nu voi avea răbdarea sau timpul necesar. Așadar, prin intermediul acestor activități am reușit eu să trec mai repede peste izolare și să nu înnebunesc de tot.

În încheiere aș dori să vă transmit doar gânduri bune și nu uitați să vă protejați cum puteți mai bine pentru că trăim timpurile pe care le trăim și pentru a nu păți ca mine 😂.

Publicat de patriciaminzat

Sunt o tânără, aparent, la început de drum care are multe de spus.

Un gând despre „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: